Tratament minim invaziv al coloanei vertebrale, Care sunt beneficiile chifoplastiei?

Chirurgie spinală minim invazivă - Neuro Hope

În cazul fracturilor osteoporotice la nivelul coloanei vertebrale, însoţite de dureri, una dintre cele mai eficiente metode de tratament este procedura de vertebroplastie. În ce constă procedura de vertebroplastie? Vertebroplastia este o procedură minim invazivă efectuată în scopul reducerii sau eliminării durerilor cauzate de fracturarea corpului vertebral.

Prin această procedură, cimentul cu vâscozitate redusă este injectat direct în corpul vertebral prăbușit sub o presiune înaltă. Scopul este de a stabiliza fractura, de a întari corpul vertebral și a diminua durerile asociate, cauzate de mobilitatea patologica a fragmentelor osoase. Această procedură a fost concepută în Franța în și a fost introdusă pentru prima dată în SUA în Aceasta se caracterizează prin deteriorarea țesutului osos, care slăbește oasele care a tratat articulațiile cu răceală le face sensibile la fracturi.

Populația în vârstă se află sub un risc mai mare și mulți oameni nu sunt conștienți că au osteoporoză până la prima fractură, de cele mai dese ori — la nivelul șoldului sau a coloanei vertebrale. Multe fracturi prin compresie ale coloanei vertebrale nu sunt diagnosticate, si persoanele care suferă de o fractură pot crede că durerea lor de spate este doar o parte a procesului de îmbătrânire.

Osteoporoza este cauza principală a fracturilor vertebrale compresive — leziuni care apar atunci când țesutul osos din interiorul vertebrelor se rupe și apoi se prăbușește, uneori provocând dureri severe. Alte cauze sunt utilizarea cronică de steroizi sau char de AINS, tumorile cu localizare primară vertebrală, precum şi metastazele vertebrale. Fracturile compresive vertebrale afectează milioane de oameni în fiecare an după datele Organizației Mondiale a Sănătății și pot apărea chiar și în timpul activităților simple, cum ar fi aplecarea sau răsucirea.

Nucleoplastia poate vindeca hernia de disc în doar 20 de minute

În plus față de tratament minim invaziv al coloanei vertebrale cronice sau severe, femeile care suferă de fracturi vertebrale de compresie pot pierde în înălțime și dezvoltă un aspect ghebos. Acest lucru poate pune presiune suplimentară asupra coloanei vertebrale și poate duce la amorțeală, furnicături sau slăbiciune.

Alte simptome aferente includ capacitatea pulmonară scăzută și tulburări de somn. Unul sau combinația dintre aceste simptome pot afecta în mod negativ capacitatea funcțională a unor persoane şi independența tratament minim invaziv al coloanei vertebrale.

O singură fractură vertebrală creste semnificativ riscul apariţiei unor fracturi ulterioare noi. Acest fapt subliniază necesitatea ca pacienții să știe dacă sunt supuşi riscului sau dacă au deja osteoporoză, pentru a o trata intensiv înainte de producerea fracturilor.

În cazul apariției durerilor inexplicabile de spate sau suspecției unei fracturi a coloanei vertebrale, adresați-vă la medicul de familie, care vă va da indicațiile ulterioare. Metodele de tratament ale fracturilor vertebrale De obicei, prima etapă a tratamentului fracturilor vertebrale tasate este tratamentul conservativ non-chirurgicalcare include medicaţia durerii, suplimente de calciu și vitamina D, repaos dar numai pentru o perioadă scurtă de timp, după cum inactivitatea prelungită poate duce la pierderea densitaţii osoase progresiv și corset extern rigid.

Durerea în urma unei fracturi vertebrale poate dura mai multe luni, dar în cazul în care reacționeayă la tratamentul conservator, sindromul algic va regresa în mod semnificativ.

Please wait while your request is being verified...

În cazul persistenţei durerilor pentru o perioadă mai îndelungată de timp, tratamentul chirurgical este cea mai eficientă opțiune. Cele două proceduri utilizate de regulă în cazul fracturilor vertebrale osteoporotice sunt vertebroplastia și kifoplastia, iar în cazuri mai rare, când pacientul are o pierdere semnificativă a înălțimii vertebrei, poate fi indicată chirurgia de fuziune a coloanei vertebrale.

Atât vertebroplastia, cât și kifoplastia și-au demonstrat pe parcursul anilor efectul de reducere sau eliminare completă a durerilor asociate de fracturi compresive a vertebrelor. Pentru cine este indicată procedura de vertebroplastie? Procedura de vertebroplastie este indicată, în primul rând, pacienților cu o fractură compresivă a vertebrei, diagnosticată imagistic și sindrom algic persistent, indiferent de vârsta fracturii deși procedura are o rată mai mare de succes în cazul fracturilor recente.

Majoritatea cazurilor sunt din cauza fracturilor osteoporotice, dar și pacienții care au suferit fracturi din cauza tumorilor pot, de asemenea, beneficia de această procedură.

Pacienții care nu se iau în considerare pentru procedura de vertebroplastie sunt aceia cu dureri ce nu țin de fracturile corpului vertebral, cei care au o fractură complicată ce afectează structurile din jur sau care suferă de o infecție — caz în care infecția ar trebui să fie tratate în mod adecvat în primul rând, înainte de a fi supus unei vertebroplastii.

Etapele procedurii de vertebroplastie Obiectivele procedurii chirurgicale de vertebroplastie sunt de a stabiliza fractura coloanei și de a opri durerea provocată de acestă fractură. Vertebroplastia este considerată o procedură chirurgicală minim invazivă, deoarece procedura se face printr-un ac de puncție mic prin pielea pacientului spre deosebire de o incizie deschisă.

Vertebroplastia - tratamentul minim invaziv al fracturilor osteoporotice ale vertebrelor - Medpark

Procedeul tipic de vertebroplastie, descris mai jos, durează de obicei aproximativ 1 oră. Prin intermediul acestuia pot fi tratate mai multe fracturi ale vertebrelor în cadrul aceleeași intervenții chirurgicală. Pacientului i se injectează anestezie locală și o uşoară sedare intravenoasă în sala de operație în condiții de staţionar. Acul de biopsie este ghidat prin vertebrele fracturate, orientat de raze X prin pielea pacientului. Special conceput pentru acestă procedură, cimentul osos acrilic polimetilmetacrilat este injectat sub presiune direct în vertebra fracturată, se umplu spațiile din cadrul corpului vertebral fracturat cu scopul de a crea un anumit tip de conglomerat intern un bloc în vertebră pentru a stabiliza osul vertebral.

Este important de ales corect consistenţa amestecului deoarece, daca este prea subţire, exista riscul extravazării în plexurile venoase, iar dacă este prea vâscos — devine dificil de injectat. Cantitatea de ciment folosită variază: dacă este mai mică are efect analgezic, iar când este ceva mai mare asigură şi rigiditatea corpului verebral. Injectarea se face sub control radioscopic permanent faţă şi profil pentru a evolua umplerea corectă a leziunii şi depistarea eventualelor extravazări extravertebrale, mai ales la nivelul peretelui posterior, spre canalul medular.

Acul este îndepărtat și cimentul se întărește rapid în aprox. Locul puncției cuanate este acoperit cu un bandaj. La scurt timp după ce cimentul s-a întărit, pacientul poate fi verticalizat şi este liber să se deplaseze. Pentru pacientii care necesită îngrijiri medicale speciale, se poate prelungi spitalizarea până a doua zi după vertebroplastie.

Nucleoplastia poate vindeca hernia de disc în doar 20 de minute - Spitalul Sf. Constantin Brasov

Recuperarea în urma vertebroplastiei În primele 24 de ore după vertebroplastie se recomandă, de regulă, repaus la pat. Activitățile zilnice pot fi crescute treptat. Ar putea apărea unele dureri timp de câteva zile la locul de injectare, care pot fi ameliorate prin medicaţie. De aici fac parte infecţiile, hemoragia, amorțeala sau furnicături, creşterea durerii, si paralizie.

Alte riscuri includ extrudarea cimentului în canalul vertebral, care duce la compresia măduvei spinării sau radacinilor nervoase, embolia venoasă un cheag de sange care se formeaza intr-un venăembolie pulmonară unul sau mai multe cheaguri de sânge cu blocarea unei artere in plamani și riscurile anesteziei.

Nu se știe încă dacă vertebroplastia sau kifoplastia crește riscul fracturilor la alt nivel al coloanei vertebrale, dar este cunoscut că un pacient care a avut deja o fractură este supus riscului de a avea fracturi suplimentare. Autor: Dr. Adrian Danu, medic neurochirurg.