F p artroza

Fenotipuri de progresie radiologica in cazul pacientilor cu gonartroza precoce

Boala artrozică — factori de risc și mijloace de prevenție Home » Boala artrozică — factori de risc și mijloace de prevenție Boala artrozică este o afecțiune degenerativă heterogenă a articulatiilor sinoviale, în care toate structurile articulației suferă modificări patologice, deseori concomitent [1]. Există numeroase căi care conduc la apariția bolii artrozice, dar prima etapă este adesea afectarea mecanismelor de protecție articulară.

Cum tratăm artroza?

Componentele articulației cu rol protector sunt reprezentate de capsula și ligamentele articulare, mușchii, aferențele senzoriale și osul subcondral. Capsula articulară și ligamentele servesc ca factori de protecție pentru articulații, asigurând o limitare a amplitudinii de mișcare a acesteia.

Lichidul sinovial reduce frecarea între suprafețele articulare, servind astfel ca un protector major împotriva uzurii cartilajului acoperitor al capetelor osoase respectiv meniscurilor articulare.

Mecanoreceptorii prezenți în structura capsulei, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor care susțin articulația, sunt activați la un anumit grad de tensionare, oferind feedback prin măduva spinării mușchilor și tendoanelor. Contracția mușchilor la momentul potrivit în timpul mobilizării articulației asigură puterea și accelerația corespunzătoare pentru ca segmentul să își îndeplinească sarcinile. Stresul mecanic al articulației este redus la minimum prin contracția musculară care decelerează articulația înainte de impact și asigură o distribuție uniformă a f p artroza pe toată suprafața articulației.

Osul subcondral are, de asemenea, un rol de absorbție a șocurilor mecanice din articulație [2]. F p artroza acestor mecanisme de protecție articulară, crește riscul de leziune a f p artroza și de degenerare a acestora.

Spre exemplu, artropatia Charcot — o boală artrozică severă și rapid progresivă, care debutează atunci când apare o leziune articulară minoră în prezența neuropatiei periferice cu origine în coarnele posterioare ale maduvei spinării. Un alt exemplu de eșec al factorilor de protecție articulară este reprezentat de ruperea ligamentelor, o cauză binecunoscută a debutului precoce a bolii artrozice [1,2].

Vulnerabilitatea articulară și stresul articular sunt cei doi factori majori care contribuie la dezvoltarea bolii artrozice. Pe de o parte, o articulație vulnerabilă a cărei factori protectori sunt disfuncționali poate dezvolta artroză în urma unui f p artroza mecanic minim — echivalent unor activități fizice uzuale.

Pe de altă parte, într-o articulație tânără cu factori de protecție competenți, este necesară o leziune acută majoră sau o supraîncărcare îndelungată pentru a precipita boala artrozică [2,3].

Boala artrozică – factori de risc și mijloace de prevenție

Factorii de risc pentru boala artrozică contribuie fie la sensibilizarea articulației factori sistemici sau factori din structura articulațieifie cresc riscul prin agresiunea asupra structurilor articulare.

De obicei, o combinație de factori de agresiune și sensibilizare este necesară pentru a influența debutul sau progresia bolii artrozice [2,3]. Factorii de risc pentru boala artrozică pot fi clasificați în două categorii: I. Factori sistemici: vârsta, genul, factorii genetici II.

Cu toate acestea, distincția între categorii este arbitrară, întrucât unii factori ex. Factorii sistemici Vârsta Înaintarea în vârsta reprezintă cel mai influent factor de risc pentru boala artrozică, prevalența și incidența bolii crescând dramatic odată cu vârsta. Îmbătrânirea crește vulnerabilitatea articulațiilor prin mai multe mecanisme. În timp ce, la tineri, încărcarea dinamică a articulațiilor stimulează sinteza matricei cartilaginoase de către condrocite, odată cu înaintarea în vârstă, cartilajul devine mai puțin receptiv la acest stimul.

Parțial din cauza acestui deficit în sinteza matricei cartilaginoase ca urmare a încărcării dinamice a articulației, cartilajul se subțiază cu vârsta și prezintă o tensiune mai mare de forfecare în straturile profunde bazaleceea ce conduce la un risc mai mare de deteriorare a acestuia [2]. Mai multe studii transversale au demonstrat o prevalență mai mare a gonartrozei, odată cu înaintarea în vârstă []. Îmbătrânirea crește, de asemenea, incompetența factorilor de protecție articulară.

Mușchii care susțin articulația devin mai slabi odată cu vârsta și răspund mai lent la feedback-ul generat la nivelul mecanoreceptorilor tendo-ligamentari. Ligamentele degenerează odată cu vârsta și devin mai puțin leziuni ale pielii în boli ale țesutului conjunctiv să absoarbă impulsurile mecanice.

Cartilajul îmbătrânit suferă o alterare a funcției condrocitelor și răspunde diferit f p artroza citokine și factori de creștere [2,5].

O combinație a tuturor acestor factori funcționează în concordanță pentru a crește vulnerabilitatea articulațiilor odată cu înaintarea în vârstă. Genul Femeile au mai multe șanse de a dezvolta boala artrozică.

Femeile în vârstă prezintă un risc ridicat de artroză în toate articulațiile, un risc care crește odată cu apariția menopauzei, în special datorită deficitului de hormoni estrogeni. Cu toate acestea nu este încă complet elucidată vulnerabilitatea articulațiilor femeilor vârstnice pentru dezvoltarea bolii artrozice. În studiul longitudinal Framingham, femeile aveau un risc de 1,8 ori mai f p artroza de a dezvolta artroză decât bărbații [8].

Studii transversale au demonstrat că gonartroza este mai răspândită la femei [4,6]. O metaanaliză a a arătat că bărbații au un risc redus de gonartroză, coxartroza sau artroza mâinii [9].

Factorii genetici Boala artrozică are o componentă genetică semnificativă. Există o heterogenitate genetică semnificativă în funcție de articulația afectată existând însă și dovezi ale variației rasiale, ceea ce complică studiile genetice [13,14].

Aproximativ 30 de locusuri au fost asociate cu riscul de a dezvolta boală artrozică la șold sau genunchi [3,12,13].

Indicele de masă corporală IMC Supraponderalitatea și obezitatea sunt factori de risc major pentru dezvoltarea gonartrozei. O meta-analiză recentă raportând un risc relativ RR de 1,98 1.

În mod similar, s-a raportat că reducerea IMC este asociată cu o reducere a riscului de a dezvolta gonartroză. Pentru șold, asocierea dintre IMC crescut și boala artrozică este mai puțin documentată fiind raportată o asociere semnificativă, dar mai slabă decât cea pentru genunchi [17]. Este f p artroza ca IMC crescut să contribuie la apariția gonartrozei datorită efectului său asupra încărcării mecanice a genunchiului. Totuși, IMC crescut a fost asociat cu dezvoltarea artrozei mâinii, o regiune care nu implică greutatea, ceea ce sugerează că IMC crescut poate crește riscul de dezvoltare a bolii artrozice prin factori sistemici, incluzând potențial inflamația sistemică.

Sunt de asemenea studii care arată asocierea între secretia de către țesutul gras de leptine si adiponectine cu rol în degradarea cartilajului articular [3].

11 - Artroza Femuro-patelara - [PDF Document]

Factorii nutriționali Numeroase deficiențe nutriționale sunt asociate cu dezvoltarea bolii artrozice în studiile observaționale. Acestea includ vitamina D, C, K și seleniu [3]. Studiile experimentale de înlocuire a micronutrienților incluzând vitamina A, D, E, K și seleniu, au fost însă dezamăgitoare, fără nicio dovadă semnificativă de beneficiu la cei cu boală artrozică constituită [3,18]. Astfel, dovezile actuale sunt insuficiente, pentru a f p artroza recomandări specifice cu privire la modificarea dietei pentru a preveni sau trata boala artrozică, deși o dietă echilibrată sănătoasă care menține un IMC normal poate reduce riscul de apariție a bolii artrozice, severitatea și progresia acesteia [19].

  • Gemoderivatele sunt preparate farmaceutice obtinute din tesuturi vegetale proaspete artrite, artroze;; fibrom uterin, chist ovarian;; prostatite si adenom de prostata; Stimulator cortico-suprarenal creste secretia hormonilor de tip corticoid.
  • Preparate corticoide pentru artroza încheieturilor

Hormonii sexuali și multiparitatea Nivelul hormonilor sexuali poate modifica riscul de a dezvolta boală artrozică. La femei, menarha timpurie este asociată cu un risc crescut de a suferi o protezare a genunchiului sau a șoldului, ceea ce sugerează că expunerea la estrogen la o vârstă mai tânără crește riscul de boală artrozică f p artroza [20]. Vârsta la menopauză nu pare să modifice riscul de protezare a șoldului sau genunchiului [3,21], deși există unele dovezi care sugerează un risc crescut de a dezvolta artroza mâinilor în jurul perioadei de instalare a menopauzei 50 de ani.

Rolul suplimentării cu hormoni sexuali exogeni în patogeneza bolii artrozice este mai puțin elucidat. Utilizarea contraceptivelor orale pe bază de estrogen OCP este asociată cu laxitatea ligamentară a genunchiului [22] și astfel poate influența riscul de dezvoltare a bolii artrozice.

  1. Femeile sufera de doua ori mai frecvent de artroza decat barbatii.
  2. Noutăți în artroză Fenotipuri de progresie radiologica in cazul pacientilor cu gonartroza precoce gonartroza ▪ fenotipuri gonartroza ▪ pacienti gonartroza ▪ gonartroza precoce ▪ progresie gonartroza ▪ artroza genunchi ▪ simptome gonartroza ▪ manifestari gonartroza ▪ DOC.
  3. Artrita cronica juvenila recuperare
  4. Artrita venoasa
  5. Artroza secundară a articulației șoldului

Cu toate acestea, studiile care au evaluat asocierea între utilizarea OCP și riscul de protezare a genunchiului au dat rezultate contradictorii [21].

Studiile care au evaluat efectul terapiei de substituție hormonală post-menopauză HRT au produs, de asemenea, rezultate contradictorii, unii raportând că această terapie este asociată cu un risc redus de artroză localizată la genunchi, șold sau coloană vertebrală, în timp ce alte studii nu au identificat un efect protector [3]. În consecință, dovezile disponibile nu susțin utilizarea HRT pentru preventia bolii artrozice.

Nu sunt studii concludente cu privire la asocierea intre nivelul testosteronului si boala artrozică. Cu toate acestea, nivelul de testosteron este asociat cu alți factori de risc cunoscuți pentru boala artrozică, inclusiv slăbiciunea musculară sau f p artroza IMC și scade odată cu înaintarea în vârstă [23]. Densitatea minerală osoasă Densitatea minerală osoasă BMD crescută a fost asociată cu artroza de șold, genunchi, mână și coloană vertebrală în mai multe studii transversale [3,24]. Studii longitudinale mai recente au confirmat legătura dintre BMD crescută și artroza de șold și genunchi [3,25].

Mecanismul prin care BMD crescută se asociază cu creșterea riscului de tratament articulație de anghinare artrozică nu este pe deplin înțeles, deși este posibil să includă factori biomecanici locali și mediatori genetici ai regenerării osoase [26].

Factorii mecanici Factorii locali pot conduce f p artroza modificarea biomecanicii articulare și astfel la încărcarea anormală a articulației, leziune tisulară și dezvoltarea bolii artrozice. Structura articulară si malaliniamentul articular Anomaliile structurale articulare pot crește riscul de dezvoltare a bolii artrozice.

Malaliniamentul articular, este, de asemenea, un factor semnificativ de risc pentru boala artrozică; deviația în varus a genunchiului a fost asociată cu aparitia artrozei tibiofemurale și cu progresia acesteia [28]. De asemenea, f p artroza consideră că anomaliile de dezvoltare, cum ar fi displazia congenitală a șoldului, sunt factori de risc pentru dezvoltarea bolii artrozice cu debut precoce [3].

artroza antebrațului raceala la muschii gatului

Traumatismul articular Traumatismul articular, inclusiv cel generat de tratamentul chirurgical, poate conduce la apariția bolii artrozice, de obicei denumită artroză post-traumatică PTA. Mecanismul dezvoltării PTA se datorează suprasolicitării țesuturilor articulare în timpul traumatismului care conduce la leziunea tisulară ireversibilă.

Contribuția traumei ca factor de risc la prevalența bolii artrozice variază considerabil în funcție de articulație. Activitatea fizică Relația dintre exercițiile fizice și boala artrozică a fost evaluată în mai multe studii de cohortă, la populația generală și la grupuri speciale, cum ar fi alergătorii de agrement, niciunul dintre aceste studii nu f p artroza raportat un risc crescut de boala artrozică la cei care desfășoară activitate fizică moderată [3]. De asemenea, studiile arată un risc crescut de a dezvolta artroză de șold RR: bărbați 4,5, femei 2.

În general, dovezile sugerează că activitatea fizică moderată nu crește riscul de a dezvolta boala artrozică, putând fi chiar un factor de protecție, prin tonifierea musculaturii stabilizatoare a articulației.

Forța musculară Este cunoscut faptul că pacienții cu artroza simptomatică a genunchiului și șoldului au o forță musculară redusă la grupele musculare adiacente acestor articulații, cum ar fi cvadricepsul sau abductorii șoldului, iar acest lucru este prezent chiar de la debutul bolii [33].

tratamentul umerilor articulațiilor Boala și articulațiile lui Raynaud

În mod tradițional, s-a crezut că acest fapt se datorează simptomatologiei algice f p artroza conduce la inactivitate fizică și hipotrofie musculară având ca si consecință scaderea forței musculare. Prin urmare, creștera forței musculaturii periarticulare poate fi un factor important pentru prevenirea bolii artrozice. Ocupaţia Activitatea profesională poate fi, de asemenea, asociată cu dezvoltarea bolii artrozice. La sportivii de performanță, cum ar fi jucătorii de fotbal, a fost raportat un risc crescut de a dezvolta gonartroză [37].

unguent pentru dureri la nivelul genunchiului tencuieli de muștar pentru dureri articulare

În mod similar, la jucătorii de baseball, artroza cotului este mai frecventă [3], ceea ce sugerează că suprasolicitarea articulației poate fi asociată cu debutul bolii artrozice. Aspecte similare au fost observate în alte ocupații, cu meserii care necesită îngenunchiere și ghemuire repetitivă, cum ar fi mineritul și tâmplăria, asociate cu o șansă crescută de dezvoltare a artrozei de genunchi sau șold [38].

supramax articulatii md durere ascuțită în articulațiile coatelor

Observații comparabile au fost raportate la morari, a căror muncă a necesitat o folosire intensă a penselor digitale și la care a existat o prevalență mai mare a artrozei articulatiilor interfalangiene distale [3]. Factorii care predispun la dezvoltarea bolii artrozice, cum ar fi obezitatea, scădera forței musculare, factorii nutritionali si ocupationali sunt factori de risc modificabili.

Acționând asupra acestori factori de risc se poate preveni apariția sau întârzia debutul bolii artrozice Artroza trebuie tratată înca de la primele semne ale bolii durerea articulara generată de mișcare, tumefacție articulară.

Preparate corticoide pentru artroza încheieturilor

Există tratamente eficiente în primele stadii ale bolii artroizice pentru oprirea în evolutie sau încetinirea progresiei bolii. Acestea se adresează atât restabilirii mecanismelor de protecție articulară tonifiere musculară, reducerea greutății corporale, suplimentarea lichidului sinovial cu acid hialuronic sau colagen cât și stimulării regenerării cartilajului hialin, acoperitor al capetelor osoase articulare PRP — plasmă bogată în trombocite.

Studii aflate în desfășurare, asupra modificărilor celulare, biochimice și moleculare ale țesuturilor articulare, pot indica, în cele din urmă, modalități noi prin care această boală degenerativă poate fi tratată sau prevenită. Bibliografie Fauci, A.

McGraw-Hill Education. Marc C. Silman, Josef S. Smolen, Michael E. Weinblatt, Michael H. Weisman, Rheumatology, 7th edition. Elsevier Health Sciences. Update on the epidemiology, risk factors and disease outcomes of osteoarthritis. Davis, M. The association of knee injury and obesity with unilateral and bilateral osteoarthritis of the knee.

American journal of epidemiology, 2pp. Felson, D. The prevalence of knee osteoarthritis in the elderly. F p artroza Framingham Osteoarthritis Study. Anderson, J. Factors associated with osteoarthritis of the knee in the first national Health and Nutrition Examination Survey HANES I evidence for an association with overweight, race, and f p artroza demands of work. American journal of epidemiology, 1pp.

Neogi, T. The epidemiology and impact of pain in osteoarthritis. Osteoarthritis durerile articulare cartilage, 21 9pp.

Risk factors for incident radiographic knee osteoarthritis in the elderly. The Framingham Study. Srikanth, V. A meta-analysis of sex differences prevalence, incidence and severity of osteoarthritis. Osteoarthritis and cartilage, 13 9pp. Valdes, A. Genetic epidemiology of hip and knee osteoarthritis. Nature Reviews Rheumatology, 7 1p. Spector, T. Risk factors for osteoarthritis: genetics.

Osteoarthritis and cartilage, 12, pp. Panoutsopoulou, K. Advances in osteoarthritis genetics. Journal of medical genetics, 50 11pp. Zengini, E. Genome-wide analyses using UK Biobank data provide insights into the genetic architecture of osteoarthritis. Nature genetics, 50 4p. Gonzalez, A. Big data boost for osteoarthritis genetics. Nature Reviews Rheumatology, 14 7p. Silverwood, V. Current evidence on risk factors for knee osteoarthritis in older adults: a systematic review and meta-analysis.

Fenotipuri de progresie radiologica in cazul pacientilor cu gonartroza precoce

Osteoarthritis and cartilage, 23 4pp. Weight loss reduces the risk for symptomatic knee osteoarthritis in women: the Framingham Study. Annals of internal medicine, 7pp.

Candida și inflamația articulară despicarea în tratamentul articulației genunchiului

Gelber, A. Body f p artroza index in young men and the risk of subsequent knee and hip osteoarthritis. The American journal of medicine, 6pp. Canter, P. The antioxidant vitamins A, C, E and selenium in the treatment of arthritis: a systematic review of randomized clinical trials.

Asevedeași